A trecut ceva timp..

.. atat de mult incat scrisul pe blog mi se pare atat de nefamiliar.

E vara, bacul a trecut ( cu bine !!), caldura e insuportabila pe timpul zilei dar serile sunt adorabile iar mie mi-a revenit pofta de scris. Pauza pe care am luat-o a fost datorita lipsei de timp. Da, aveam timp liber dar in care preferam sa lenevesc.

Ma bucur ca in ciuda faptului ca n-am mai scris de luni bune am avut cateva persoane care se uitau constant pe blog, fapt care nu poate decat sa ma bucure.

Nici nu stiu ce as putea sa incep sa povestesc, am atatea in cap, asa ca probabil postul nu va contine mai nimic decat faptul ca I’M BACK!

Nimeni de nicaieri

Cum am mai spus in trecut, primisem o oferta de a studia in Anglia. Oferta la care nu ma mai gandisem pana de curand, as putea spune chiar  ca renuntasem la ea. Numai ca intr-o frumoasa zi de vineri profa de engleza ne-a reamintit de minunata oferta de studiu. Si parca iar mi-au revenit ideile, plus ca sunt incantati multi colegi de ai mei de toata treaba asta.

Totul sta in felul urmator: guvernul englez iti ofera un imprumut pentru studiu, pe care trebuie sa-l inapoiezi cand vei avea salariul de 15 000 de lire pe an. In caz ca nu vei avea acest salariu ei considera ca studiile nu au fost bune deci nu esti nevoit sa-i dai inapoi. Fiecare universitate de acolo dispune si de un campus iar chiria costa intre 75-95 de lire pe saptamana. Pentru a te putea intretine  ti se ofera si un part time job, unde castigi cam 500 de lire pe luna. De ce ai nevoie? Pai media 8 la bac, Cambridge, TOEFL,IELTS, sau oricare alt certificat international de engleza.

Dintotdeauna mi-am dorit sa studiez in afara. In primul rand pentru ca ti se deschid noi orizonturi si, de ce nu, si ocazia de a ramane acolo dupa terminarea studiilor. Acum cand trebuie sa aleg ce fac mai departe, pe ce drum voi merge, imi este greu. Intr-un fel stiu ca este exact ceea ce am nevoie in acest moment, pentru ca sunt aspecte ale vietii mele ce necesita o schimbare imensa. Numai ca gandul ca ma voi desparti de familie, si ii voi vedea o data la 3-4 luni e groaznic.

In orice caz am hotarat sa imi depun cele necesare , si in caz ca voi fi acceptata ramane ca pe timpul verii sa ma hotarasc ce voi face mai departe.  Mi-as dori sa studiez Events Management sau Fashion Journalism. Ambele ma incanta nemaipomenit, dar cred ca Events Management are un punct in plus pentru ca e ceva cu totul nou.

Cum am spus, ramane sa vad ce se va mai intampla pana in vara, si cum va decurge viata mea pana atunci, si in caz in care vor exista schimbari majore, poate raman in tara.

Momentan daca as putea as pleca si maine.

Highschool never ends

Stau si ma gandesc ca au mai ramas aproximativ 4 luni de scoala. Parca ieri eram clasa I , imbracata inntr-o uniforma care nu-mi prea placea, cu parul prins in doua codite cu pampoane si un mare buchet de flori in mana pentru doamna invatatoare. Prima mea colega de banca a fost Dana. O fata foarte isteata cu care momentan nu am foarte mari tangete, decat ne salutam pe strada cand ne vedem.

Cand eram mai mica si ma inchipuiam la 18 ani, pe mine si pe prietenii mei, vedeam niste adulti. Niste oameni maturi capabili sa se descurce in orice fel de imprejurari. Poate si pentru ca parintii mei cand aveau varsta mea s-au casatorit, si un an mai tarziu m-au facut pe mine. Privind acum la mine si la cei din jur, oameni cu care am copilarit sau persoane pe care le-am intalnit pe parcurs, nu vad altceva decat niste copii care nu prea mai stiu sa se joace ca inainte dar pastreaza in continuare acel spirit.

Scoala nu iti oferta doar bazele culturale si informationale de care ai nevoie. E mai mult de atat. E o lume aparte. Departe de ceea ce se intampla in exterior. Noi elevii avem propriul nostru serial. Plin de intrigi si barfe, dar si de momente de nota 10+. Si ce e cel mai frumos, si specific unui serial, este sfarsitul, care este fericit de cele mai multe ori.Toti uita de diversele certuri si rautati in ultima zi de scoala. Si toti privesc inainte cu fruntea sus.

Iar dupa asta urmeaza o etapa a vietii despre care se spune ca e cea mai frumoasa, studentia.  Dar pe langa asta mai vin si tot soiul de “probleme”. Deja esti considerat un adult, nu-ti mai poti permite sa fi imatur si nici sa arzi gazul de pomana. Usor usor incepi sa ai responsabilitati tot mai mari. Si ti se schimba pana si modul de gandire si de a vedea lucrurile. Ce astazi iti oferta o mare satisfactie maine poate sa-ti displaca.

Revenind la perioada in care ma aflu acum pot spune ca profit de fiecare clipa . Nu mai e mult pana la ultimul clopotel sau balul de absolvire. Chiar daca de multe ori ma simt dezamagita de el, liceul m-a schimbat. Si ne-a schimbat pe toti. Incepand de la infatisare si terminand cu personalitate. Pe unii i-a facut ceva mai rai, pe altii mai precauti, dar ceea ce conteaza cel mai mult este ca toti si-au gasit calea si drumul pe care vor sa-l urmeze.

Cum m-am schimbat eu? Am devenit si mai optimista, am invatat sa pretuiesc persoanele pe care le am in jur, si stiu sa ma feresc de superficialitate. Cand am intrat prima data in liceu nu cunosteam pe nimeni. Si mi-a fost greu sa imi gasesc clasa, asa ca am stat cu o fata de la alta clasa. Primul grup de prieteni in care m-am integrat a fost cel al rockerilor, pentru ca rapperi nu prea aveam. Chiar si asta am invatat in liceu, sa nu mai cataloghez oamenii dupa gusturile muzicale. Acum voi iesi din liceu avand alaturi persoane pe care nu le voi uita vreodata. Intr-un colectiv cu oameni atat de diferiti am reusit sa gasesc in fiecare cate ceva bun. In schimb, stiu si cum sa ma feresc de cei care nu-mi vor binele.

Si in final tot ce mai pot spune e ca o sa-mi fie foarte dor. Chiar si de drumul spre liceu, de zona Bulevardului Carol care e tot timpul animata, de baietii care vand ziare desi au Audi A4 , de fata bruneta cu ochii mari si albastrii pe care o vad peste tot, de baietii cu bicicletele, de tipul care ma intreaba daca ne cunoastem dintr-un club si cand spun “nu” ma intreaba daca vreau sa-l insotesc, de omul din statie care tot timpul imi da ziarul( chiar si atunci cand nu vreau), de baiatul dragut de la amanet, si in final de tot ce inseamna Colegiul Economic A.D.Xenopol: elevi, profesori, femei de servici, Radu, femeile de la poarta, Nea Marin.

I am legend

In ciuda titlului acestui post nu am de gand sa vorbesc despre film, ci despre ce am patit vineri seara .

Am iesit in oras cu fetele si cu sormea si varamea. Eram putin nervoasa cand am plecat pentru ca ma tot certa mama ca iau si minorele cu mine in oras si sta cu grija. Pana la urma am reusit s ao fac sa inteleaga ca vom fi ok. La unirea m-am intalnit cu restul fetelor si am pornit spre Twice. Unde nu am putut sa intram din cauza minorelor care nu stiu nici sa minta ( ” Cati ani ai?” ” 17″). Asa ca am hotarat sa ne indreptam spre Malibu spre fericirea mea si a Alinei.

Exact la intrarea in pasaj ne-a facut cineva semn sa ne uitam pe partea cealalta unde era o mireasa. Ne uitam noi si stupoare! Mireasa era de fapt un EL! Am ramas profund dezgustata si cu psihicul dat peste cap. Am coborat in pasaj pentru a traversa intersectia. Acolo era pustiu, cu exceptia unor aurolaci .  Si distractia de abea acum incepe.

Sormea cand i-a vazut a inceput sa fuga. Varamea fiind langa sormea a inceput si ea sa fuga. Raluca, care era langa mine mi-a zis “Uite ele fug hai sa fugim si noi!” si am inceput sa fugim. In spatele nostru erau Alina , Lidia si Diana. Care ghici ce faceau? Da, fugeau! In spatele lor.. AUROLACII!! Si fugeau dupa noi si scoteau sunete grotesti . Vreau sa spun ca am urcat scarile alea in 2 secunde, si cand am iesit la suprafata am continuat sa fugim si sa tipam, si aurolacii tot dupa noi scotand sunetele alea.Lumea din jur se uita la noi amuzata. La un moment dat o vad  pe Lidia ca se opreste si ma opresc si eu cu Alina. Restul fetelor fugeau mai departe. Si cand ma uit sa vad cine ne tot alearga, erau vreo 3 puradei de maxim 8 ani. Dar erau cu tupeu, pentru ca in ciuda faptului ca ne-am oprit din fugit si am inceput sa-i izgonim nu se lasau.

Toata intamplarea a avut un final fericit: un domn de pe strada a reusit sa-i goneasca de langa noi. Iar noi ne-am continuat seara amuzate teribil de aventura asta.

Ai grija ce-ti doresti..

Vi s-a intamplat vreodata sa va doriti foarte mult ceva dar atunci cand s-a indeplinit sa va blestemati zilele, sau sa fiti oarecum dezamagiti?  E o intrebare retorica, sunt convinsa ca oricine a patit asta macar o data. Fie ca a fost vorba de o persoana cu care visai sa fii dar cand ati ajuns sa fiti un cuplu ai realizat ca e cosmarul vietii tale sau despre o pereche de blugi ce ti se parea minunata din vitrina dar cand ai ajuns sa o probezi ai realizat ca nu iti sta deloc bine.

Cand eram mai mica imi doream sa nu fiu prea inalta. In viziunea mea asa nu eram o problema pentru niciun baiat, nici macar pentru cei scunzi. Acum la cei 1,60 ai mei parca as mai adauga vreo 10-15 cm.

Un al exemplu ar fi legat de liceul in care sunt. Inca din clasa a 6-a stiam ca voi urma un liceu economic, ma incanta grozav ideea . Si cu ajutorul lui Dumnezeu am intrat exact unde am vrut, A.D. Xenopol. Dupa 4 ani de liceu economic ma declar dezamagita. Aveam cu totul alta parere despre contabilitate. De fapt, ce sa vorbesc de materii, aveam cu toootul alta parere despre viata de liceu. Am avut nenorocul de a da peste niste oameni cu care nu poti discuta, cu gandire superficiala si ipocrizie maxima. In orice caz, nu e dracul asa de negru. Din fiecare materie de specialitate am invatat cate ceva care ma va ajuta in viata. Oricine are nevoie de cateva notiuni elementare ale economiei pentru ca  te lovesti de astfel de lucruri, incepand de la credite la banci si terminand cu infiintarea unei afaceri.

Un prieten mi-a povestit ceva legat de acest subiect care m-a amuzat teribil. Cand era student a lucrat la Pizza Hut. Cei de acolo iti dadeau zilnic cate un bon cu care puteai sa-ti cumperi ceva de la ei.Nefiind foarte mare fan pizza isi comanda doar salate. Dupa vreo luna de mancat zilnic salate era satul pana peste cap. Si si-a amintit cum, pe timpul liceului era foarte mare fan al salatelor de la Pizza Hut, si isi dorea sa ajunga candva atat de bogat incat sa-si permita sa manance zilnic asa ceva. Eh, dorinta i s-a indeplinit chiar daca doar pe jumatate.

Mi-am mai adus aminte cum pe la 15 ani asa imi doream nespus de mult sa fiu majora. Sincer, as da orice sa mai am 15 ani. E drept acum pot face lucruri pe care atunci nu prea aveam voie sa le fac, dar nimic nu se compara cu tineretea .

Concluzia ar fi urmatoarea: stai linistit, dorintele ti se indeplinesc, dar nu intotdeauna asa cum ti-ai fi imaginat.

Rest in beats

Vineri

Ce dimineata frumoasa, fara scoala, eu ma relaxez ascultand muzica. Suna interfonul, deschid fara sa mai intreb cine e, gandidu-ma ca e mamaie cu sormea venind de la scoala. Astept sa deschid usa, ma tot uitam pe vizor, nimic. Ma duc in camera. Pana la urma suna la usa, raspunde sormea Dani. Ma cheama. Era postasul avea doua plicuri, unul pentru mine unul pentru taicamiu. Semnez, ii urez o zi buna, si intru in casa.

Ma uit atent pe plic. Sormea, ca de obicei curiasa, sta pe langa mine sa vada ce e. Mie imi batea inima tot mai repede si ma gandeam numai la nenorocita de diriga care probabil mi-a trimis preaviz de exmatriculare ( pt absente ) fara sa ma anunte. Initial m-am gandit ca nefiind nimeni acasa pot sa ascund plicul. Dar sormea era langa mine, putea sa-i anunte. Nu am ce sa fac si sunt nevoita sa-l deschid. In el, o foaie mica mica . O desfac si incep sa citesc. Sunt chemata de urgenta la Sectia de politie. Sa-mi fac carte de alegator.

Uite si tu pentru ce era sa mor de inima. CARTE DE ALEGATOR!! De parca ma duc la vot. Da, stiu, cum de sunt in stare sa-i las pe altii sa aleaga pentru mine. Da, am mai auzit conceptii de genul ” nu ai dreptul sa comentezi cine e la putere daca n-ai fost sa alegi”. Bai sincer.. nu ai de unde sa alegi. Indiferent pe cine votezi tot dracu ala e.

Revenind la lucruri mai importante.. am o zi foarte buna. Mai aveam vreo 20 de minute pana sa plec la scoala, chiulisem de la primele 2 ore din motive de somn, si m-a sunat Iulia sa-mi spuna ca nu se mai fac ore din nu stiu ce motiv. Mamaie nu m-a crezut, mama da. Eh, se pare ca weekendul meu a inceput bine.

What’s next?

Mi se face cateodata atat de dor de generala si de oamenii aia. Directoarea era grozava, secretarele la fel, profesorii erau foarte tari, e drept unii erau mai exigenti dar macar intelegeai ceea ce predau, iar elevii erau foarte de treaba. Nu stiu cum sunt actualele generatii, dar noi eram foarte uniti. Si ne jutam reciproc, si in ciuda faptului ca a noastra clasa era cea mai traznita si scoteam peri albi unor profesori, cu diriga aveam o relatie foarte deschisa vorbeam cu dansa despre orice si ne intelegea tot timpul.

Nu stiu cu ce am gresit incat sa merit sa-mi petrec 4 ani din viata intr-un loc precum liceul meu. Directoarea e o scarba, sunt foarte putini profesori care chiar isi dau interesul, iar elevii confunda scoala cu un catwalk, macar de ar fi totusi bine imbracati, dar nu sunt. Si ceea ce ma deranjeaza cel mai mult e ca toti au o atitudine superioara, nimeni nu da doi bani pe altcineva in afara de el insusi. M-am saturat de unii colegi de-ai mei care vorbesc cat e ziua de lunga despre Bamboo. Ok, te duci acolo, te distrezi, DAR de ce trebuie sa afle tot poporul? Si mai ales, de ce trebuie sa ai o atitudine superioara doar pentru ca frecventezi un anumit loc?

Diriga ma enerveaza foarte tare pentru ca niciodata nu a fost in stare de nimic. Ea vrea sa para genul care stie sa vorbeasca cu toata lumea, si care se intelege bine cu toti. De unde, e un catelus care ar linge pantofii directei pentru un mic serviciu. Si ce ma deranjeaza cel mai mult e ca nu-si d interesul decat pentru cine vrea ea.

Oricum, mai sunt doar 5 luni de trait in acest mediu care nu-mi prieste, si multumesc lui Dumnezeu ca aici am cunoscut si cateva persoane ok, altfel nu stiu ce m-as fi facut.

Pentru facultate sper doar sa dau peste oameni cu picioarele pe pamant. Sunt satula pana peste cap de ipocriti!

Cineva spera ca am ramas fara idei?

N-am ramas fara idei, numai ca nu prea-mi gasesc timp sa scriu.

De cand a inceput scoala tot ce fac este sa invat si sa dorm. Am inceput si eu sa dorm sanatos. Adica am inceput sa ma culc inainte de 22:00, adica pe la 20:00. Da, extraordinar de devreme dar imi e foarte bine. Am inceput sa invat mai serios. La economie aplicata deja am parcurs jumatate din materie, la romana totusi de abea am inceput serios, la mediu concurential + marketing nu m-am apucat dar e foarte putin deci am timp berechet, si la matematica inca nu am reusit sa-mi gasesc un meditator. Cu engleza cred ca merg cel mai bine fiind singura materie care nu mi-a facut vreodata probleme.

Imi place ca odata cu inceperea scolii a inceput si sezonul petrecerilor. A fost ziua Iuliei, vine lansarea Parazitii la care ( culmea)  merg cu colegii, si mai e si ziua Gabitei.

Totusi mi-am propus ca de luni (da las pe luni ce n-am chef s afac azi) imi reiau activitatea pe blog. Pana atunci va doresc un weekend placut.

Bilantul anual

Ca pe toata lumea, m-a luat si pe mine starea de sfarsit de an. Luna decembrie tot timpul ma intristeaza in unele privinte. Nu-mi plac sfarsiturile, chiar daca de multe ori un sfarsit e intotdeauna un nou inceput.

Cum a fost anul asta? Foarte plin de evenimente diverse. S-au intamplat atat de multe lucruri incat am impresia ca au trecut trei ani nu doar unul singur. Totusi nu a fost un an constant ci impartit in etape  foarte diferite. Ce am invatat? In primul rand ca nu trebuie sa depind de nimeni pentru a ma distra. Pe de alta parte au fost momente cand simteam nevoia sa ma agat de cate cineva pentru ca, evident, am trecut si prin lucruri mai putin placute. Important este ca am invatat din fiecare experienta traita.

Sunt mandra ca nu am atat de multe regrete precum in alti ani. Este totusi o realizare avand in vedere cat de impulsiva pot fi cateodata.

Ma uit pe lista cu dorinte pt 2007 si imi dau seama ca am cam reusit ce mi-am propus ba chiar mai mult. Hell, am reusit lucruri la care nici nu indrazneam sa visez.

Curand imi voi scrie si lista cu dorinte pentru 2008. Nu o voi afisa pe blog pentru ca e destul de intima. Oricum una dintre cele mai mari dorinte pentru 2008 este sa scap cu bine de BAC si sa intru la o facultate buna de jurnalism din tara sau din Anglia ( despre asta voi povesti alta data).

Am un sentiment bun la sfarsitul acestui an, deci a fost totul bine. Sunt sanatoasa, familia si apropiatii sunt si ei, sunt fericita si ma simt iubita. Iar daca astea nu-s cele mai importante lucruri..atunci care?

Va doresc tuturor un an nou mai bun ca 2007 dar mai prost ca 2009 si sa ne citim cu bine si in noul an. La multi ani si petrecere frumoasa la noaptea dintre ani!